Doar o treime dintre români știu că au un contract de închiriere înregistrat la ANAF

Doar o treime dintre români știu că au un contract de închiriere înregistrat la ANAF

Doar o treime dintre români susțin că au înregistrat contracte de închiriere la ANAF, iar piața de închiriere imobiliară rămâne destul de tulbure, în ciuda faptului că aceste contracte sunt obligate prin lege să fie înregistrate.

Înregistrarea unui contract de închiriere imobiliară la ANAF este o obligație legală pentru proprietarii români, iar nerespectarea legii poate duce la sancțiuni pentru ambele părți și poate lăsa loc pentru abuz.

Un nou studiu al agenției imobiliare Kastel Group arată că doar 33,7% dintre chiriașii români știu că au un contract de închiriere înregistrat la Autoritatea Monetară, în timp ce 34,9% susțin că au un contract nedeclarat, sau o proprietate de închiriere deghizată, pentru a contracta un împrumut sau doar forma unui acord oral.

“Piața imobiliară se poate dezvolta doar dacă este echitabilă și respectă legea. Le spunem tuturor clienților și colaboratorilor noștri încă de la început. Lucrăm cu avocați și experți financiari care ne ajută să îi informăm cu privire la obligațiile lor legale și la consecințele încălcărilor. Din păcate, ultimul studiu ne-a arătat că piața continuă să fie într-o zonă gri și mai este mult de lucru la acest capitol”, a declarat CEO-ul și cofondatorul Kastel Group, Christian Tudorache, într-o declarație trimisă editorilor.
Neîncheierea unui contract în scris este adesea intenționată și scopul proprietarului este de a evita plata impozitului pe veniturile din chirie. Cu toate acestea, riscurile cu care se confruntă nu trebuie ignorate.

„Fără un contract scris, proprietarul nu va putea face dovada obligațiilor chiriașului și deci a eventualelor pretenții față de acesta. În lipsa unui contract de închiriere scris, problemele pe care le poate întâmpina proprietarul pot fi legate de: refuzul de a plăti chiria, plata mai puțin decât s-a convenit chiria, incapacitatea de a controla modul în care este utilizată clădirea, incapacitatea de a controla durata contractului, incapacitatea de a percepe taxe de întârziere.
În absența unui contract de închiriere, cel mai probabil nu va exista nici un proces-verbal de predare de acceptare a imobilului, astfel încât, la returnare, chiriașul va putea contesta orice pretenții făcute de proprietar cu privire la starea clădirii sau a echipamentului acesteia”, explică avocatul Doru German.

În același timp, proprietarii nu vor putea obliga chiriașii să recupereze orice chirie neplătită sau să returneze clădirea după expirarea perioadei stabilite inițial. Totodată, neîncheierea în scris a unui contract de închiriere și nedeclararea veniturilor constituie răspundere penală pentru infracțiunea de evaziune și evaziune fiscală. În acest caz, chiar și chiriașul poate sesiza agenția de urmărire penală.

„Legea impune sancțiuni extrem de severe pentru o astfel de conduită, de la doi la opt ani de închisoare și interzicerea unor drepturi sau aplicarea unei amenzi penale. Individualizarea pedepsei se face în funcție de valoarea prejudiciului și de timpul și condițiile de acoperire”, a mai spus avocatul.

De cele mai multe ori, chiriașul nu va protesta împotriva deciziei proprietarului de a nu semna contractul de teamă că i se poate cere să plătească mai multă chirie. Cu toate acestea, a ignorat abuzurile suferite. Evacuări forțate înainte de termenele convenite, creșteri unilaterale de chirie fără preaviz, taxe care nu au fost discutate inițial, estimări pentru deficiențe preexistente în spații, vizite neanunțate și chiar deturnarea bunurilor sale sunt doar câteva exemple.

Redactarea unui contract de împrumut deghizat în leasing este o soluție comună pe piață. Principala caracteristică a contractului de împrumut este utilizarea liberă a activelor transferate. Atunci când se încasează o sumă în scopurile de mai sus, conceptul de „conveniență” este eliminat și vorbim de acorduri frauduloase care vizează evaziunea fiscală.

„Să vorbim despre o situație în care un chiriaș cu bună știință și prin acord cu proprietarul se prezintă ca creditor ipotecar și plătește sau încasează chiria „în întuneric” (nedeclarat). Prin ascunderea sursei impozabile, acest acord similar este un element constitutiv, element al infracțiunii de evaziune fiscală. De aceea răspunderea penală revine tuturor persoanelor implicate, inclusiv chiriașului.

Chiar dacă contravenientul este proprietar (pentru că nu a declarat venituri fiscale), chiriașul va fi considerat accesoriu, adică o persoană care, cu bună știință, asistă sau ajută în orice mod la săvârșirea infracțiunii potrivit legii penale. Conform Codului penal, complicele va fi supus aceleași pedepse legale ca și autorul”, a spus Doru Neamțu.

Serviciile de management al proprietății pe care Kastel Group le-a implementat pentru clienții săi este una dintre soluțiile pentru ca piața de închiriere să devină un loc sigur, fără riscuri pentru proprietari și chiriași. Cu acest serviciu, problemele de management sunt preluate de specialiști care se ocupă de managementul imobilului și asigură legătura dintre proprietari și chiriași.