Apartamente Noi București Direct Dezvoltator

Instalațiile casei

Instalațiile sunt extrem de importante în orice construcție, deoarece asigură confortul elementar, dar atât de important pentru locatar. Atunci când vorbim de instalații, ne referim la mai multe aspecte – instalația electrică, instalația termică, dar și cea sanitară. 

Instalația electrică

Aceste instalații distribuie electricitatea și internetul în locuință, utilități care au devenit de nelipsit în era noastră.

Instalația termică

Acestă componentă a oricărei locuințe este responsabilă cu climatizarea ambientului și menținerea unei temperaturi plăcute.

Instalația sanitară

Cea mai importantă și cea mai veche dintre instalații, aceasta ne asigură toate facilitățile necesare unei vieți sănătoase.

Fiecare dintre acestea necesită planificare atentă, pentru a evita orice fel de defecțiuni sau chiar accidente grave. De aceea, instalațiile trebuie executate neapărat de profesioniști în domeniu. În alegerea lor se va ține cont de nevoile construcției respective, de cele ale beneficiarului, iar materialele trebuie să fie de cea mai bună calitate pe care o permite bugetul. 


Instalația electrică

Instalația electrică este esențială pentru confortul unei case. Aceasta facilitează atât iluminarea spațiului de locuit, fie că vorbim de cel interior sau de exterior (pe terasă ori balcon), cât și alimentarea a numeroase aparate electrocasnice (frigider, aragaz, mașină de spălat) sau de uz personal (uscător de păr, spre exemplu). Primul pas în realizarea unei instalații electrice este întocmirea unui proiect, ce trebuie sa fie neapărat realizat de către un expert în domeniu. 

Este important să se ia în calcul consumul principalelor aparate ce consumă electricitate, dar și alte posibile aparate. Astfel se determină capacitatea necesară instalației – ea nu trebuie nici subdimensionată, pentru că suprasolicitarea ei poate duce la accidente și incendii grave. În același timp, ea nu trebuie nici supradimensionată, deoarece acest lucru presupune cheltuirea unor sume inutile pe surplusul de materiale. 


Panou de sigurante 

Câte tipuri de siguranțe există?

Există 2 tipuri principale de siguranțe, cunoscute și sub numele de disjunctoare – siguranțe normale și siguranțe diferențiale.

Deși mai scumpe decât cele normale, acestea din urmă oferă o mai mare stabilitate și securitate pentru circuitul electric în care sunt utilizate. Practic, ele au o bobină care verifică permanent echilibrul dintre fază și nul, iar în cazul unei probleme, deconectează automat curentul.

Pragul superior la care aceste siguranțe întrerup curentul este de 30 mA, având în vedere faptul că pentru corpul uman, curentul peste 50 mA este periculos. Prin această proprietate, disjunctoarele diferențiale ajută la prevenirea unui accident, adică electrocutarea unei persoane, precum și a incendiilor cauzate de un scurtcircuit. 

Instalațiile casei
Siguranță diferențială diferențială P+N
Instalațiile casei
Siguranță normală P+N

Ele sunt cu atât mai utile atunci când avem de-a face cu aparate plasate în zone umede ale locuinței, precum mașina de spălat sau prizele din baie, precum și cele din exteriorul casei (jacuzzi, iluminat exterior etc.). În România, siguranțele diferențiale sunt din ce în ce mai des folosite, iar în anumite țări europene, ele sunt chiar obligatorii prin lege. 

Ce sunt descărcătoarele pentru fulgere?

Sistemele de protecție antifulger se folosesc atunci când se dorește o protecție suplimentară a instalației electrice și a aparatelor din locuință împotriva trăsnetelor.

Instalațiile casei

Un sistem e alcătuit din mai multe componente ce lucrează împreună pentru a evita degradarea aparaturii în cazul trăsnetelor.

Prima componentă este un sistem de captare și coborâre, plasat pe acoperiș.

Acesta preia energia degajată de trăsnet și o redirecționează prin cabluri speciale către sistemul de legare la pământ. 

O altă parte importantă din energia degajată de lovitura de trăsnet este preluată de egalizatoarele de potențial din interiorul locuinței, care îndepărtează pericolul ca instalația electrică să producă scântei și un incendiu. Mai departe, siguranțele antifulger propriu-zise protejează aparatele electrocasnice de avarii, în situația în care locuința este lovită. 

Trebuie să țineți însă cont de faptul ca ele nu oferă o protecție de 100% și implică costuri destul de ridicate. O alternativă la acest sistem de siguranțe antifulger o reprezintă utilizarea de paratrăsnet. 

Câte panouri electrice ar trebui să aibă o casă?

În principiu, un singur panou este suficient. Pentru a fi eficient însă, acesta trebuie să fie ales cu atenție. La alegerea panoului se ține cont de :

  • Tipul locuinței. Poate fi apartament mic, mediu sau mare, casă sau clădire de gabarit extins. În funcție de mărime și de numărul de circuite va trebui să alegi un panou potrivit, care să ofere suficient loc pentru poziționarea conductorilor și pentru branșarea lor la bornele de siguranță.
  • Locul unde se montează panoul. Acesta poate fi montat la interior sau la exterior. Pentru apartamente de până la 3 camere, este bine să se monteze panoul în interior și să se opteze pentru panouri din plastic ( ABS). Acestea au dimensiuni reduse și sunt destul de minimaliste încât să arate cât se poate de decent. Pentru locuințele mai mari, sunt potrivite panourile de exterior. Acestea sunt ceva mai robuste și sunt echipate cu elemente de siguranță pentru a împiedica accesul persoanelor neautorizate;
  • Tipul de montaj. În ceea ce privește tipul de montaj, panourile electrice pot fi îngropate sau aparente.

Conductoare

Instalațiile casei

Atunci când vine vorba despre conductoarele unei instalații electrice casnice, există două opțiuni predominante: cele de 1.5 mm destinate iluminatului și cele de 2.5 mm.

Mărimea secțiunii conductorului poate să crească însă, atunci când aparatele electrice au un consum mare de energie.

Pentru centralele electrice, cuptoarele electrice sua plita electrică este nevoie de conductori ceva mai groși.

Ce rol au conductoarele electrici?

Rolul lor este cât se poate de simplu: conduc curentul electric prin cablu, pentru a ajunge la consumatori. 

De câte tipuri sunt conductoarele și din ce sunt realizate?

Conductoarele sunt realizate din materiale care au o rezistență electrică foarte bună, rezistă la coroziune și de asemenea rezistă foarte bine la temperaturi mici. Acestea sunt sub formă de sârme trefilate, bare sau plăci și pot fi izolate sau neizolate.

Cele mai populare materiale pentru realizarea conductoarelor sunt cuprul și aluminiu. Pentru situațiile în care este nevoie de o rezistență mecanică mare se pot folosi și bronzul, alama sau oțelul.

În ceea ce privește tipurile de conductoare, pot fi definite următoarele:

  • Conductoare neizolate;
  • Conductoare monofilare ( cu un singur fir). Acestea pot fi profilate sau circulare;
  • Conductoare funie ( cu mai multe fire). Firele sunt rasucite între ele și au o formă elicoidală;
  • Conductoare flexibile, realizate din fire subțiri;
  • Conductoare profilate. Acestea au secțiunea în altă formă decât cea a cercului. 

De asemenea, pot fi găsite conductoare compactizate, în care firele sunt comprimate mecanic sau conductoare sub formă de sector de cerc. 

Ce este izolația conductoarelor, din ce este realizată și care este scopul ei?

Orice conductor trebuie să fie izolat, pentru a rezista la tensiunea electrică aplicață. Izolația se realizează sub forma unui înveliș continuu, din materiale rezistente la îmbătrânire, care au tensiune de străpungere mare.

Printre aceste materiale se află materialele plastice ( policlorvinilinul, polietilena, polistirenul, etc) , lacurile electroizolante sau materialele fibroase.

Ce rol au conductoarele într-o instalație electrică?

Rolul lor este cât se poate de simplu: conduc curentul electric prin cablu, pentru a ajunge la consumatori.

De câte tipuri sunt conductoarele și din ce sunt realizate?

Conductoarele sunt realizate din materiale care au o rezistență electrică foarte bună, rezistă la coroziune și de asemenea rezistă foarte bine la temperaturi mici. Acestea sunt sub formă de sârme trefilate, bare sau plăci și pot fi izolate sau neizolate.
Cele mai populare materiale pentru realizarea conductoarelor sunt cuprul și aluminiu. Pentru situațiile în care este nevoie de o rezistență mecanică mare se pot folosi și bronzul, alama sau oțelul.

Ce este izolația conductoarelor, din ce este realizată și care este scopul ei?

Orice conductor trebuie să fie izolat, pentru a rezista la tensiunea electrică aplicață. Izolația se realizează sub forma unui înveliș continuu, din materiale rezistente la îmbătrânire, care au tensiune de străpungere mare. Printre aceste materiale se află materialele plastice ( policlorvinilinul, polietilena, polistirenul, etc) , lacurile electroizolante sau materialele fibroase.


Terminale

Atunci când vorbim de terminalele din categoria instalațiilor electrice, există 2 categorii principale: întrerupătoare și prize. Acestea sunt deosebit de importante în orice locuință, deoarece permit utilizarea instalației electrice ce iluminează casa și pune în funcțiune aparatele electrocasnice (cum ar fi de exemplu cele mari – mașina de spălat, frigiderul, televizorul, sau cele mici – uscător de păr, epilator, router internet etc.).

Plasarea lor în casă sau în apartament trebuie gândită încă din faza de proiect, astfel încât să poată fi așezată mobila și electrocasnicele mari în conformitate cu acestea. Ele vor fi alese în funcție de buget, dar și de estetica pe care vi-o doriți în interiorul casei. Întrerupătoarele și prizele pot fi confecționate din mai multe materiale, cum ar fi din plastic, lemn sau metal.

Cele din plastic sunt cu siguranță cel mai frecvent folosite în țara noastră, fiind soluția cea mai accesibilă ca și preț, dar și ușor de întreținut. Celelalte 2 materiale sunt mult mai scumpe, dar și mai rare pe piață, așadar dificil de procurat. În același timp, ele au un aspect mai deosebit și se pot încadra mai bine în designul locuinței dumneavoastră. 

Instalațiile casei
Terminale cu ramă din lemn
Instalațiile casei
Terminale cu ramă metalică

Întrerupătoare

Întrerupătoarele ce se găsesc pe piața din țara noastră sunt destul de variate ca model, tipologie sau preț. Ele facilitează iluminarea casei noastre, așadar sunt indispensabile pentru orice locuință și sunt plasate de obicei la înălțimea standard de 1 metru.

Acestea pot fi confecționate din diverse materiale, însă de departe, cele mai populare și mai des folosite sunt cele din plastic. Acestea sunt cele mai ieftine dintre opțiunile de pe piața noastră, perfecte dacă aveți un buget limitat, dar și ușor de curățat și întreținut.

Dezavantajul major este că ele se pot sparge în urma unor șocuri mecanice, însă acest lucru depinde de calitatea materialelor pe care le alegeți (un plastic mai gros, rezistent este de preferat). Există și întrerupătoare ce au rama din metal sau lemn, însă nu sunt folosite pe scară largă. Acestea sunt mai greu de procurat și la prețuri mai mari, însă oferă un aspect deosebit și pot fi o alegere potrivită, dacă vreți să mergeți pe un anumit design în locuința dumneavoastră.

De asemenea, există și întrerupătoare cu semnalizare pe timp de noapte, care au un mic led în interior și sunt foarte utile. Dezavantajul lor este acela că ele nu funcționează pentru terminalele ce funcționează cu becuri economice sau led. 

Dacă vrei să te bucuri de cele mai bune întrerupătoare,există câteva reguli pe care trebuie să le ai în vedere la achiziție:

Tipul de întrerupător pentru care optezi
  • Întrerupător standard. Este varianta comună, pe care o găsești în mai toate magazinele și este prezent în majoritatea locuințelor și birourilor. 
  • Întrerupătorul dublu. Este și el destul de des întâlnit, fiind potrivit pentru încăperile în care există o lustră cu mai multe brațe sau cu mai multe moduri de iluminat;
  • Întrerupător de capăt. Se folosește pe scări sau pe holuri și permite controlul sursei de lumină din mai multe locuri. El arată exact ca un întrerupător normal însă are funcție diferită.
Instalațiile casei
Întrerupător simplu
Instalațiile casei
Întrerupător dublu
Modul în care este acționat întrerupătorul

Întrerupătoarele clasice sunt acționate manual, prin apăsarea unei clapete. Acestea sunt cele mai ieftine și cele mai la îndemână. În ultimii ani au apărut din ce în ce mai multe întrerupătoare inedite, cum ar fi cele cu touch, cele cu telecomandă sau cele cu variator. Acestea din urmă sunt destinate becurilor cu LED și pot controla intensitatea cu care becul luminează.  

De asemenea, pentru cei care își doresc să economisească există întrerupătoarele cu senzori de mișcare. Acestea pot fi instalate în zonele de trecere și se acționează doar când detectează prezența unei persoane.

Tipul montării

Întrerupătoarele pot fi montate aparent, direct pe tencuiala sau pot fi încastrate în perete. Varianta aparentă este comună deoarece este ușor de montat și este eficientă.

Varianta încastrată este de preferat din punct de vedere estetic, însă. Aceasta este îngropată în perete și asigură o protecție sporită.

Instalațiile casei
Întrerupător încastrat în tencuială
Instalațiile casei
Întrerupător aplicat deasupra tencuielii (PT)
Funcții 

Un alt criteriu pe care îl poți avea în vedere este cel al funcțiilor cu care este echipat întrerupătorul. Poți descoperi opțiuni cu funcții de temporizare, cu reglare a intensității luminii sau cu control smart, direct de pe telefon. 

Unele funcții sunt cât se poate de simple, însă aduc un important plus de eficiență. Spre exemplu, integrarea unei lumini LED care te ajută să distingi întrerupătorul pe întuneric poate este una dintre soluțiile extrem de utile.

Pe lista criteriilor de care trebuie să ții cont la alegerea întrerupătorului se mai numără protecția la suprasarcină, protecția la umezeală sau protecția la foc. Acestea oferă mai multă siguranță în exploatare. 

Cum montezi un intrerupător?

Montarea unui întrerupător nu este un pas chiar atât de dificil precum ai crede.Atâta vreme cât acorzi o atenție sporită siguranței, poți să o duci la bun sfârșit de unul singur, fără ajutorul unui electrician:

Instalațiile casei

Pasul 1:
Asigură-te că ai toate uneltele de care ai nevoie la îndemână.

Indiferent de tipul de întrerupător pe care vrei să îl montezi vei avea nevoie de o șurubelniță de electrician, de un clește tăiat, un clește de decablat și un creion de tensiune;

Instalațiile casei

Pasul 2:
Ia-ți toate măsurile de siguranță!

Trebuie să oprești curentul de la panoul electric (dacă nu știi care este siguranța ce ține de zona unde montezi priza, este bine să oprești tot curentul).

Instalațiile casei

Pasul 3:
Desfă cu grijă întrerupătorul vechi (mai întâi rama, apoi structura de bază) și verifică dacă sistemul de prindere al noului întrerupător este potrivit pentru doza pe care o ai în perete.

Dacă totul este ok, tot ceea ce ai de făcut este să elimini protecția de la capătul cablurilor cu ajutorul unui clește și să legi cablurile la bornele întrerupătorului. 

Instalațiile casei

Pasul 4:
Ultimul pas este acela de a fixa dispozitivul pe perete cu șuruburile din rama interioară.

După ce ai strâns bine șuruburile iar ghearele interioare au făcut prindere în tencuială, poți aplica rama.

Care sunt distanțele pe care trebuie să le respecți atunci când montezi un întrerupător?

În principiu, întrerupătoarele trebuie să se monteze la 100 sau 150 de cm înălțime și la 15-20 de centimetri de tocul ușii. 


Prize

Prizele electrice sunt prezente în absolut orice clădire și sunt din ce în ce mai folosite, pe măsură ce numărul consumatorilor electrici crește. 

Atunci când se aleg prizele, este bine să se țină cont de o serie de criterii importante. 

Tipuri de prize

Există numeroase modele de prize, clasificate în funcție de mai mulți factori:

  • Numărul de socluri. Poți găsi prize cu un singur orificiu, cu două, trei sau mai multe orificii, în funcție de numărul de consumatori electrici pe care vrei să îi folosești în zona în care montezi priza.
  • Locul în care se montează. Există prize de interior sau prize de exterior. Cele de interior sunt gândite în așa fel încât să fie cât mai plăcute din punct de vedere estetic și cât mai stabile, în timp ce prizele de exterior sunt foarte robuste, fiind protejate împotriva a prafului și a intemperiilor.
  • Tipul de rețea la care se conectează. Cel mai adesea, casele vor avea rețele monofazate ( de 230V), însă în construcțiile cu consumatori foarte mari pot fi găsite prize trifazate ( de 400 V);
  • Gradul de protecție împotriva electrocutării. În general, prizele se împart în două categorii în funcție de acest aspect: cu și fără împământare. Cele mai bune prize sunt, fără doar și poate, cele cu împământare.
Instalațiile casei
Priză cu împământare – prezintă cei doi conductori pentru descărcarea în sol
Instalațiile casei
Priză fără împământare – conductorii de descărcare lipsesc

De asemenea, priza mai poate fi aleasă și în funcție de modul în care se montează sau în funcție de modul în care este pusă în funcțiune. Până în urmă cu ceva timp, modul în care era pusă în funcțiune nu era întocmai un criteriu, însă astăzi există prize inteligente care pot fi puse în funcțiune cu ajutorul unei telecomenzi și chiar prin telefon, prin intermediul rețelei wireless.

Caracteristici ale prizelor 

Există numeroase caracteristici pe care le poate avea o priză, mai ales dacă este una smart. Aceasta poate fi wireless, poate fi pornită din telecomandă, poate fi dotată cu termostat ( ideală pentru aparatele de încălzire sau chiar poate să alerteze atunci când există suprasarcină sau atunci când consumul de electricitate ajunge să fie prea mare. 

Mai sunt și alte criterii importante, cum ar fi designul. Cel mai important însă, este siguranță. Asigură-te că priza este împământată și deține elemente de siguranță împotriva celor mici, în așa fel încât să nu se poată accidenta.

Pe lângă alegerea prizelor perfecte, trebuie să știi de câte prize ai nevoie în fiecare încăpere. Bucătăria este camera în care ai nevoie de cele mai multe prize. Aici va trebui să ai minim 6 astfel de terminale, deoarece este încăperea în care se regăsesc foarte mulți consumatori ( frigider, cuptor, toaster, blender, etc). 

În dormitoare sunt suficiente 2-3 prize iar în living poți instala 4-6 prize. 

Chiar și în baie sunt utile 2 prize, însă trebuie să acorzi atenție maximă regulilor de siguranță, deoarece acestea trebuie să fie ferite de expunerea la apă.

Idei pentru planificarea corectă a rețelei electrice 

Daca achizitionezi o clădire în care rețeaua electrică nu este încă implementată sau vrei să o modernizezi, trebuie să te ghidezi în funcție de o serie de reguli care te ajută să economisești bani și sa te bucuri de confort:

  • Evită folosirea unui număr prea mare de surse de lumină, iar atunci când ai mai multe, încearcă să le alternezi: benzi leduri, spoturi, lămpi, etc;
  • Folosește-te de tehnologie! Sistemele automate de iluminare, spre exemplu, pot ajuta la economisirea unor sume importante de bani. Există numeroase variante de becuri inteligente dotate cu senzor de mișcare sau senzor de lumină, care economisesc mult pe termen lung;
  • Acordă atenție maximă locului în care amplasezi prizele. Acestea trebuie să fie destul de bine ascunse, însă în același timp trebuie să fie ușor de accesat.
  • Lasă loc pentru viitoare îmbunătățiri!

Măsuri de siguranță pentru instalația electrică 

Cea mai comună măsură de siguranță este împământarea. Acestea este obligatorie în orice instalație și asigură protecția împotriva descărcărilor electrice sau a supratensiunilor ce pot apărea în circuitele electrice. 

Împământarea se face destul de simplu, prin legarea la sol a unor conductori care transportă energie electrică doar atunci când apare o defecțiune în sistem.

Pe lângă împământare, poți folosi și alte măsuri de siguranță foarte importante:

  • Nu atinge niciodată circuitele electrice aflate sub tensiune!
  • Atunci când lucrezi cu electricitatea utilizează echipamente de protecție! ( mănuși, combinezon, cizme, etc);
  • Oricând există o intervenție asupra rețelei electrice trebuie să întrerupi alimentarea cu electricitate;
  • Atunci când lucrezi cu electricitatea trebuie să lucrezi cu scule izolate electric, să renunți la bijuterii metalice și să nu ai mâinile ude;
  • Izolează foarte bine toate contactele electrice, pentru a se evita contactul accidental.

Cea mai importantă măsură electrică este aceea de a lăsa lucrările de electricitate în mâinile specialiștilor, atunci când nu ai toate cunoștințele necesare pentru a rezolva diversele probleme ce apar la rețea.


Instalația de comunicații

Trăim într-o perioadă în care comunicarea este mereu la îndemână și este posibilă chiar și atunci când distanța între persoanele care comunică este de mii de kilometri depărtare. Pentru a comunica însă, ai nevoie de dispozitive speciale (telefoane, tablete, computere) și de conexiune la internet. 

Este motivul pentru care conexiunea la internet este obligatorie în orice casă și în orice clădire, fie că este de birouri sau industrială. 

Pentru a avea conexiune la internet, dar și pentru a avea conexiune la alte servicii, precum televiziunea, trebuie să ai cabluri trase până în locul în care se află routerul wireless sau computerul pe care îl folosești. Este important să folosești prize de rețea de cea mai bună calitate, cabluri de cea mai bună calitate și dispozitive de cea mai bună calitate care pot transmite corect semnalul. 

Instalațiile casei
Terminal pentru cablurile UTP
Instalațiile casei
Terminal pentru cablurile coaxiale

Cu ce ajută să avem prize de rețea (UTP), de TV (coaxiale) sau de telefon în fiecare cameră

Instalațiile casei

Cablul UTP

Un cablu de tip UTP este acel cablu special creat pentru rețelele de internet. Acesta este folosit pe scară largă în ultimii ani și în țara noastră, datorită flexibilității sale deosebite. 

Numele său vine de la Unshielded Twisted Pair, iar principalul dezavantaj al acestui tip de cablu este acela că nu are un strat de protecție care să prevină interferențele.

O alternativă la acesta este cablul FTP, ce include o folie exterioară cu dublu rol, de ecranare și de împământare. 


Instalațiile casei

Cablul coaxial

Un cablu coaxial este un cablu realizat din cupru, care este echipat cu un scut metalic ce blocheaza interferențele. Acest cablu este folosit adesea de companiile de televiziune care conectează antenele satelit la aparatura utilizată rezidențial.

Aceste tipuri de cabluri speciale se plasează în interiorul peretelui, odată cu instalația electrică și sunt finalizate printr-o priză în care ne putem conecta direct telefonul, laptopul sau televizorul. Acesta este un avantaj, deoarece evităm prezența a numeroase fire și cabluri exterioare prin locuință.


Pentru că aproape toate persoanele folosesc dispozitive conectate la internet sau dispozitive TV, prezența unor prize UTP sau a unor prize pentru cabluri coaxiale este aproape obligatorie în orice încăpere.

Unde pot fi instalate prizele UTP?

Cele mai bune locuri pentru o astfel de priză sunt în spatele biroului, lângă noptieră sau lângă canapeaua din living.


Care este cel mai bun router wireless? 

Instalațiile casei

Prizele UTP facilitează conectarea dispozitivelor la internet prin intermediul unui cablu. Soluția mai comodă, care oferă mult mai multă libertate este conectarea unui router wireless la priză, ca mai apoi toate dispozitivele să fie conectate wireless la router.

Este important să fie ales un router de bună calitate și să fie poziționat corect, în așa fel încât să transmită un semnal cât mai puternic.

Pentru alegerea celui mai bun router este bine să se țină cont de următoarele criterii:

  • Standardele wireless folosite de router. De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe tipuri de routere care au respectat standardele wireless ale momentului. Standardul actual este 802.11n, ceea ce face necesar ca orice router wireless să poată fi compatibil cu acesta. Următoarele standarde wireless vor fi 802.11ac și 802.11ad. Deja există routere pe piață care sunt compatibile cu aceste standarde. Este important ca routerul să fie compatibil cu cele mai noi standarde, deoarece în felul acesta asigură o viteză cât mai mare a internetului.
  • Viteza rețelei wi-fi. De regulă, viteza maximă pe care o promite producătorul nu este tot timpul cea reală, aceasta depinzând de o serie de alți factori: distanța de transmitere a semnalului, obstacole, alte aparate electronice din încăpere, etc. Este bine, așadar, să se achiziționeze un router cu viteză de transmitere cât mai mare, pentru a beneficia de o viteză decentă.
  • Securitatea rețelei. O rețea wireless nesecurizată poate prezenta o serie de riscuri, cum ar fi riscul ca cineva să se poată conecta la internet și să “ fure” din viteza de transfer sau chiar riscul de accesare a unor fișiere de pe dispozitivul tău. Există mai multe standarde de securitate, precum WEP ( Wired Equivalent Privacy) sau WPA2. Este foarte important să cauți un router cu standard de securitate cât mai actual, care nu poate fi spart, sau poate fi spart foarte greu;

Dacă ai un router wireless de bună calitate, rămâne să îl poziționezi corect.


 Unde trebuie să fie poziționat pentru un semnal în toată casa?

Cea mai bună poziționare a routerului este în apropiere de mijlocul casei, cu respectarea unui set de reguli:

  • Nu amplasa niciodată routerul pe podea sau lipit de perete! Dacă este fixat pe o suprafață de beton, cărămidă sau alte materiale dure, semnalul se va transmite mult mai greu. Este bine să îl amplasezi pe un corp din lemn, la înălțimea de un metru. Evită, pe cât posibil, routerele metalice!
  • Chiar dacă este bine ca routerul să fie în centrul casei, dacă folosești internetul doar într-o încăpere este bine să fie amplasat acolo;
  • Nu acoperi routerul și nu îl ascunde în sertare sau în dulap. Calitatea undelor radio transmise va fi afectată, iar viteza de transfer va scădea destul de mult;
  • Nu ține routerul aproape de electronice. Acesta poate să interfereze cu televizorul, cu microundele sau cu alte electronice;
  • Actualizează mereu software-ul routerului! De multe ori, atunci când produsul este unul nou, software-ul poate avea diverse probleme. Din fericire, majoritatea producătorilor oferă update-uri frecvente care îmbunătățesc funcționalitatea acestui aparat. Verifică software-ul și asigură-te că este mereu la zi;
  • Restartează routerul periodic. Este o metodă excelentă prin care elimini eventualele erori și chiar actualizezi software-ul automat. Este suficient să îl scoți din priză, să aștepți 20 de secunde după care să îl cuplezi din nou la rețea. 

O casă modernă este o casă bine conectată, în condițiile în care din ce în ce mai multe electrocasnice sunt smart și pot fi controlate prin intermediul internetului. Este important, așadar, să ai o rețea puternică și un router care transmite un semnal puternic. 


Instalația termică

Instalația termică este cea care asigură o mare parte a confortului locatarului, prin încălzirea locuinței. Instalația este compusă din centrala termică, conducte (țevi din diverse materiale) și terminalele din fiecare cameră (radiatoare sau încălzire prin pardoseală). Există mai multe tipuri de centrală termică – cea care funcționează pe gaze naturale, electrică, alimentată de combustibil lichid (GPL) sau solid (lemn, peleți). 

Alegerea acesteia trebuie făcută în funcție de resursele disponibile în zonă (unele regiuni nu au avantajul conectării la rețeaua de gaze naturale, spre exemplu), precum și de nevoile specifice ale fiecărei locuințe în parte, fie că vorbim de case ori de blocuri cu apartamente. Aceste nevoi se leagă de mărimea spațiului ce trebuie încălzit, precum și de calitățile acestuia – clădirea este sau nu anvelopată (pereții și planșeul sunt bine izolate), este situată într-o zonă predominant rece ș.a. 

Metode de distribuție a agentului termic

Instalațiile casei
Încălzire prin pardoseală
Instalațiile casei
Încălzire prin radiatoare

Prin pardoseală: 

Acest tip de încălzire este o metodă mai nou folosită și are nenumărate avantaje:

  • Generează un consum mai mic de resurse, acesta putând fi cu 20 până la 40% mai scăzut. În general, costul depinde foarte mult de agentul termic folosit. Cel mai mic cost este generat de încălzirea în pardoseală care folosește apa drept resursă;
  • Este varianta ideală din punct de vedere estetic. Practic, este un sistem de încălzire invizibil, care distribuie căldura uniform fără a necesita lipituri, îmbinări sau diverse alte soluții care la alte sisteme sunt foarte vizibile;
  • Asigură un spațiu mai mare în încăpere, dat fiind faptul că elimină radiatoarele ( caloriferele );
  • Poate păstra căldura în încăpere mult mai bine decât o fac radiatoarele;
  • Nu suflă aer prin diverse conducte și guri de aerisire. Acest lucru est eun mare plus pentru sănătatea celor care locuiesc sau lucrează în clădirea locuită, deoarece nu există riscul de împrăștiere a prafului și a alergenilor;
  • Este extrem de rezistentă. Încălzirea prin pardoseală reușește să funcționeze la o capacitate maximă pe o perioadă de zeci de ani. În cazul în care apare o defecțiune,  piesa defectă se înlocuiește rapid, fără a fi nevoie de scoaterea pardoselii;
  • Este un sistem natural de încălzire a corpului uman, deoarece căldura este transmisă prin picioare, lăsând corpul să o distribuie uniform în zonele în care are nevoie de ea;
  • Poate crește siguranța din interiorul clădirilor, reducând riscurile asociate cu prezența prafului sau a umidității și eliminând riscul pe care îl prezintă alte sisteme de încălzire pentru cei mici;
  • Nu provoacă alergii, deoarece nu generează circulația aerului în încăpere, neridicând praful. Pe lângă asta, poaate reduce numărul de bacterii și de acarieni din cameră, nu provoacă umiditate și în același timp nu usucă aerul.

Trebuie să ținem însă cont de faptul că încălzirea prin pardoseală se pretează în general la construcțiile mai noi sau care au parte de o renovare extinsă. De cele mai multe ori, rețeaua electrică din clădirile vechi nu fac față acestui sistem. Un alt dezavantaj, atunci când alegem încălzirea prin pardoseală, este acela că implică, inițial, costuri ridicate. 

Mai pot fi amintite și dezavantaje cum este încălzirea ceva mai lentă decât în cazul altor sisteme de încălzire sau faptul că eficiența depinde foarte mult de materialul pardoselii. 

Există mai multe tipuri de sisteme pentru încălzirea prin pardoseală – sistem electric sau cel prin apă caldă (caz în care va fi necesară și o centrală). În ambele cazuri, căldura va veni de la nivelul solului și se va ridica în aerul locuinței uniform și rapid. 

Din ce este compusă o instalație de încălzire în pardoseală

Principalele componente ale unei instalații de încălzire în pardoseală sunt țevile de polietilenă (PEX), sistem distribuitor -colector, grup pompare și automatizări. La acestea se adaugă folia de polietilenă (al cărei rol este acela de a acționa ca o barieră de vapori), banda de preluare dilatări și eventual, șapa aditivată.

Instalațiile casei
Sistem complet de încălzire în pardoseală format din distribuitor (panoul din spate, de pe perete) și conductele care se montează sub podea folosindu-se un suport de ghidare și stabilizare.

Practic, pe stratul suport, care poate fi placa de beton sau planșeul, se pune o placă de polistiren (cu rol de strat de izolație), apoi folia – barieră de vapori. Peste acestea vin țevile propriu-zise, prin care va circula agentul termic, în cazul instalațiilor prin pardoseală pe bază de apă caldă. Acestea pot fi dispuse în serpentină simplă sau în spirală.

Deasupra lor se toarnă șapa aditivată sau se pune direct finisajul – parchetul, gresia sau mocheta, după caz. 

Tipuri de sisteme de încălzire prin pardoseală

Există mai multe tipuri de sisteme de încălzire prin pardoseală, diferențiate între ele în funcție de agentul termic pe care îl folosesc:

Incalzirea electrică prin pardoseală

Este o soluție eficientă, dar destul de costisitoare, în cazul în care energia electrică vine de la rețeaua publică.

Aceasta presupune montarea unor conductori electrici sub formă de covoare, în care sunt incorporate rezistențele. În general, această variantă de încălzire este recomandată celor care au abonamente în care energia consumată pe timpul nopții este mai ieftină pe timp de zi sau celor care au panouri solare sau alte soluții alternative de energie.

Incalzirea electrică prin pardoseală

Este o soluție eficientă, dar destul de costisitoare, în cazul în care energia electrică vine de la rețeaua publică.

Aceasta presupune montarea unor conductori electrici sub formă de covoare, în care sunt incorporate rezistențele. În general, această variantă de încălzire este recomandată celor care au abonamente în care energia consumată pe timpul nopții este mai ieftină pe timp de zi sau celor care au panouri solare sau alte soluții alternative de energie.

Avantajele acestui sistem de încălzire prin pardoseală sunt destul de convingătoare: se montează repede, sunt ușor de folosit și rezistă foarte mult în timp.

Instalațiile casei
Pardoseală încălzită electric

Încălzirea cu agent termic lichid

Este adesea folosită datorită costurilor scăzute și a eficienței foarte mari. De cele mai multe ori este folosită apa, care circulă prin conducte instalate sub pardoseală. Un astfel de sistem se montează destul de greoi, însă în timp poate genera costuri scăzute.

Singurul dezavantaj al încălzirii prin pardoseală cu agent termic este faptul că în timp, conductele pot prezenta fisuri, ceea ce duce la un proces destul de greoi de reparație.

Instalațiile casei
Conductele care transportă agentul termic pe sub podea

Încălzirea în pardoseală cu aer cald

Sistemul de încălzire cu aer cald este similar cu cel cu agent termic lichid, diferența fiind că în loc de apă se pompează aer prin conductele instalate sub pardoseală. Această variantă este folosită, cel mai adesea, în spațiile industriale mari, fiind destul de rar întâlnită în spațiile rezidențiale. Totuși, pentru locuințele foarte spațioase poate fi o soluție destul de bună.

Instalațiile casei
Spre deosebire de soluția cu agent termic lichid, încălzirea cu gaz sau cu aer presupune conducte mai groase

Încălzirea în pardoseală cu raze infraroșu

Este o soluție modernă și extrem de interesantă, care transmite căldura în organism prin intermediul vaselor capilare. Sub pardoseală este montat un film infraroșu care generează radiații electromagnetice. Razele infraroșii încălzesc părul și pielea și reușesc să aibă un efect puternic inclusiv asupra circulației sanguine.

Se pare că o astfel de variantă de încălzirea poate să elimine oboseala și febra musculară, să genereze senzația de confort și chiar să ajute la vindecarea anumitor leziuni sau anumitor afecțiuni dermatologice.

Printre avantajele generate de încălzirea în pardoseală cu raze infraroșu se numără costul scăzut, flexibilitatea de care dă dovadă ( poate fi folosit cu orice tip de pardoseală, fără a fi pericol de supraîncălzire ) și capacitatea de a funcționa eficient chiar și atunci când o parte din filmul din pardoseală se uzează.

Instalațiile casei
Sistem de încălzire cu panouri radiante încastrate în podea
Cât de eficient este un sistem de încălzire prin pardoseală?

Eficiența sistemului depinde destul de mult de finisajul folosit pentru pardoseală. Conform specialiștilor, pardoseala perfectă pentru menținerea mai bună a căldurii este cea din piatră naturală, dale, plăci ceramice sau mozaic șlefuit. Deși pardoseala din lemn poate fi foarte atractivă din punct de vedere estetic, aceasta nu este tocmai potrivită pentru încălzirea în pardoseală deoarece lemnul tinde să își schimbe structura din cauza variațiilor termice.

Dacă încălzire în pardoseala din lemn este bine să te orientezi spre parchet dublu stratificat sau podea laminată și să verifici constant umiditatea.

Încălzirea în pardoseală nu este eficientă atunci când podeaua este acoperită de mochetă sau covor, deoarece acestea acționează ca un izolator, oprind căldura să pătrundă în încăpere.

Sfaturi de instalare și recomandări pentru încălzirea în pardoseală

Există două variante prin care un sistem de încălzire în pardoseală poate fi instalat:

  • Instalare umedă;
  • Instalare uscată.

Instalarea umedă înglobează tot setul de conducte într-o șapă care duce la inerție termică și la o eficiență mai mare. 

Instalarea uscată, în schimb, se face direct în pardoseală, fără niciun fel de șapă. Aceasta este rapidă și are un cost mai mic însă nu este atât de eficientă pe termen lung. 

În general, pentru instalarea încălzirii în pardoseală cu agent termic lichid, cu aer sau cu raze infraroșu, este nevoie de serviciile unui specialist în domeniu.

Pentru încălzirea electrică este nevoie doar de un kit complet care să conțină instrucțiuni de utilizare. 

Indiferent de modul de instalare sau de cine o face, este bine să se țină cont de o serie de reguli pentru ca rezultatul să fie cât se poate de eficient:

  1. Sistemul de încălzire în pardoseală nu trebuie să fie instalat pe suprafețe neregulate sau sub piese de mobilier;
  2. Nu trebuie să lipsească izolația termică. Sub sistem este bine să fie instalat un sistem de izolație termică. Acesta poate să minimizeze destul de mult pierderile de căldură, generând economie;
  3. Atunci când încălzirea este una electrică, este bine să se păstreze o distanță egală între cablurile cu rol de încălzire;
  4. Tot pentru încălzirea electrică există câteva recomandări privind puterea. Astfel, pentru baie este recomandată o putere între 120 și 160 W/mp, pentru bucătărie o putere între 80 și 100 W/mp, pentru living o putere între 70 și 120 W/mp iar pentru hl între 100 și 120 W/mp;
  5. Dacă se toarnă șapă, grosimea acesteia nu ar trebui să fie mai groasă de 100 de mm. Este important ca șapa să fie uscată atunci când se montează pardoseala.

Prin radiatoare și calorifere 

Indiferent că vorbim despre calorifere sau despre radiatoare, vorbim practic despre același tip de instalație. “ Calorifer” este denumirea populară pentru corpurile statice destinate încălzirii, denumite radiatoare. 

Aceste corpuri de încălzire pot încălzi aerul prin aer cald, apă caldă, aburi sau diverse fluide și sunt folosite în majoritatea caselor.

Prezente în casele oamenilor încă din a doua jumătate a secolului 19, caloriferele au evoluat constant și au ajuns să fie foarte diversificate:

  1. Caloriferele electrice. Sunt calorifere portabile care incalzesc direct cu ajutorul unor elementi electrici. Acestea pot fi umplute cu ulei sau pot fi dotate cu elementi solizi care conduc foarte bine caldura, cum ar fi cuartul. 
  2. Caloriferele cu apă fierbinte. Sunt realizate dintr-un container metalic umplut cu apă fierbinte. Căldura apei radiază prin elemenții metalici ai caloriferului și pe măsură ce apa se răcește, aceasta se scufundă la baza caloriferului lăsănd locul unei ape proaspete, mai calde. 
  3. Caloriferele cu abur. Sunt similare celor cu apă fierbinte, diferența fiind că aburul nu are nevoie de pompare, ceea ce face distribuția căldurii mult mai simplă. Faptul că aburul este ușor de distribuit face aceste calorifere să fie foarte des întâlnite în clădirile înalte;
Caloriferele electrice 
Instalațiile casei

Caloriferele electrice sunt, de regulă, o alternativă la caloriferele cu apă fierbinte sau cu abur. Acestea sunt o sursă de căldură extrem de bună pentru cei care locuiesc în zone în care încălzirea centralizată nu este disponibilă sau pentru cei care au case de vacanță la munte sau la țară. 

De asemenea, caloriferele electrice pot fi o soluție de rezervă pentru cazurile în care instalația centralizată de încălzire nu funcționează.

Există mai multe tipuri de calorifere electrice pentru care poți opta:

  • Caloriferele electrice clasice, cu ulei. Sunt cele mai întâlnite, fiind și printre cele mai eficiente. Acestea sunt realizate din elemenți metalici umpluți cu ulei și dintr-o rezistență care încălzește uleiul. Uleiul cald transferă căldura elemeților iar elemenții o transmit mai departe către încăpere;
  • Caloriferele cu bloc ceramic. Sunt similare cu cele clasice, diferența fiind faptul că sunt dotate cu un bloc ceramic care poate reține căldura pentru o perioadă mai mare de timp;
  • Caloriferele cu ventilator. Elemenții caloriferului sunt însoțiți de un ventilator care ajută la disiparea căldurii în încăpere;
  • Calorifere cu umidificator. Sunt soluții prin care pe lângă încălzirea aerului, se poate obține și o umiditate optimă în aer.

Achiziția unui calorifer electric poate să țină cont de mai multe aspecte, cum ar fi puterea (capacitatea de încălzire a unei suprafețe), numărul de elemenți, mobilitatea sau prezența unui termostat.

De asemenea, sunt importante și elementele de siguranță, mai ales dacă în locuință există și copii. Caloriferele moderne sunt dotate cu sisteme precum cel antiînclinare, care oprește automat caloriferul atunci când acesta cade sau cel împotriva supraîncălzirii.

Deși caloriferul electric este rareori o sursă uzuală de căldură, acesta poate fi folosit și ca sursă principală, atunci când costul energiei electrice este foarte mic sau energia este obținută din surse alternative: panouri solare, turbine eoliene, etc. 

Avantajele unui calorifer electric sunt destul de numeroase:

  • Este ușor de folosit;
  • Poate ajunge rapid la temperatura dorită de utilizator;
  • Este mobil;
  • Are un cost destul de redus.

Din păcate, consumul de energie este mare, ceea ce face mult mai optimă încălzirea cu ajutorul unor calorifere cu apă sau cu abur, bazate pe o sursă de încălzire de tip centrală.

Caloriferele cu apă sau cu abur
Instalațiile casei

Acestea pot fi construite din mai multe materiale metalice, care transmit rapid căldura de la apă ( abur) către încăperea încălzită.

În general, materialele folosite pentru realizarea caloriferelor sunt fonta, aluminiul și oțelul.

Caloriferele din oțel

Sunt populare datorită mobilității destul de mari pe care o oferă, costurilor mici și eficienței destul de bune. Pe lista cu avantaje se pot adăuga și o rezistența bună la temperaturi de până la 100 de grade Celsius, un raport excelent între puterea termică și preț și o inerție termică scăzută care permite distribuția rapidă a căldurii.

Din păcate, caloriferele din oțel nu au o durată prea mare de viață în comparație cu cele din fontă sau din aluminiu iar ocazional, necesită tratarea apei din instalație.

Caloriferele din fontă

Sunt considerate de foarte mulți oameni a fi cele mai eficiente în emanarea căldurii. Au o durată foarte mare de viață, sunt foarte rezistente la șocuri mecanice și la coroziune, au o masă radiantă mare ceea ce este echivalentul unui confort termic sporit și nu necesită tratarea apei din instalație, având spații mari de circulație a acesteia. 

Din păcate, nu sunt cele mai estetice variante de calorifere și sunt extrem de grele. Pe lista cu dezavantaje se mai numără și costul mare, încălzirea greoaie sau consumul mare de agent termic.

Caloriferele din aluminiu

Sunt modele mai noi, care se laudă cu o durată mare de viață și cu o eficiență foarte bună. Este adevărat că nu se apropie de durata de viață a caloriferelor din fontă, care poate fi de până la 30 de ani, însă dacă sunt bine întreținute pot rezista fără probleme 10-20 de ani.

Caloriferele din aluminiu se încălzesc foarte repede, au nevoie de o cantitate mică de agent termic, au o greutate redusă și un randament termic excelent. De asemenea, au un preț mic și arată bine, putând fi achiziționate în mai multe variante de modele și culori. 

Nu lipsesc dezavantajele nici la acest tip de calorifer. Un calorifer din aluminiu este afectat destul de ușor de șocuri mecanice, este destul de zgomotos și necesită aerisiri repetate. De asemenea, poate să fie afectat de coroziunea electrochimică.

Cum funcționează și cum se poziționează aceste calorifere?
Instalațiile casei

Indiferent de materialul din care este realizat caloriferul, acesta se poziționează fie de-a lungul unui perete, ideal sub ferestre, pentru a evita condensul pe acestea.

După ce este poziționat, caloriferul este racordat la o centrală termică prin intermediul unei țevi. 

Prin aceste țevi caloriferul primește apă fierbinte sau alt agent termic și radiază căldură în interiorul încăperii. 

Cum se dimensionează caloriferul? Câți elemenți sunt necesari?

Dimensionarea caloriferului este bine să fie făcută de o persoană cu experiență în domeniu, deoarece trebuie să țină cont de o mulțime de aspecte: volumul de aer ce trebuie să fie încălzit, suprafața ferestrelor, gradul de izolare termică a încăperii, etc.

Totuși, dacă vrei să determini cu exactitate care este necesarul de căldură, trebuie să faci următorii pași:

Instalațiile casei
  • Să stabilești volumul camerei;
  • Să stabilești coeficientul caloric al camerei. În general, acesta este cuprins între 40 și 70 kcal/m3 și depinde foarte mult de suprafețele ferestrelor, de gradul de izolare termică și de modul în care este mobilată încăperea. O medie a încăperilor din România ar fi de 50 de kcal/m3;
  • Să transformi puterea calorică în putere termică.

În funcție de rezultat, vei ști care este necesarul de căldură din încăpere și vei putea stabili dimensiunile radiatorului (Numărul de elemenți). 

Trebuie să ai grijă și la aspecte precum temperatura apei din circuit, deoarece poate influența destul de mult rezultatul.

Ce trebuie să ai în vedere la montarea caloriferului?

Trebuie să te asiguri că acesta este cât mai plăcut din punct de vedere estetic și că este sigur. Dacă în casă există copii, este bine ca radiatorul să fie mascat, în așa fel încât să nu existe risc de arsuri prin atingere. 

De asemenea, trebuie să iei în considerare  calitatea accesoriilor de prindere și modul în care acestea sunt folosite. 

Cum trebuie întreținut un calorifer/radiator? 

Eficiența în timp a acestui corp destinat încălzirii depinde destul de mult de modul în care este întreținut.  Pentru o întreținere corectă trebuie să se respecte câțiva pași:

  • Caloriferele trebuie să fie aerisite la începutul fiecărui sezon rece;
  • În fața elementelor de încălzire nu trebuie să fie așezată mobilă voluminoasă;
  • Elemenții caloriferelor nu trebuie să fie acoperiți cu perdele sau draperii și nici folosiți pentru uscarea hainelor;
  • Este esențială o aerisire optimă a încăperilor. În fiecare zi, aerisirea trebuie să se facă de minim 2 ori și să dureze cel puțin 5 minute pentru fiecare sesiune;

Alte sisteme de distribuție a agentului termic

Încălzirea prin pereți

O variantă mai puțin utilizată atunci când vine vorba despre încălzire este prin sisteme de încălzire prin pereți. Este o variantă de încălzire similară cu cea prin pardoseală, diferențele constând în modul în care sunt poziționate conductele.

Sistemele de încălzire prim pereți prezintă o serie de avantaje:

  • Nu prezintă restricții în ceea ce privește temperatura agentului termic;
  • Pot fi folosite în orice situație și în orice încăpere, indiferent că este într-o construcție veche sau într-o construcție nouă. Este un sistem care se poate adapta pentru pereți din lemn, cărămidă, beton armat sau chiar metal;
  • Oferă o încălzire uniformă;
  • Pot îngloba atât un sistem de răcire, ceea ce asigură confort termic inclusiv pe timpul verii;
  • Sunt ușor de montat.

Un dezavantaj al sistemului de încălzire prin pereți este faptul că nu distribuie căldura la fel de bine ca și un sistem de încălzire prin pardoseală. Acest lucru poate să fie destul de neplăcut în cazul locuințelor slab izolate termic. 

Instalarea sistemului de încălzire prin pereți se poate face în două moduri: umed și uscat.

Sistemul umed. Este recomandat de foarte mulți instalatori, deoarece oferă o inerție termică mare. Conductele de încălzire sunt înglobate prin tencuire în interiorul pereților, iar eficiența rezultată poate fi una foarte mare, mai ales dacă peretele este bine izolat.
Dacă sistemul este instalat pe un perete exterior, este recomandat ca acesta să aibă cel puțin 10 cm de termoizolație în spatele conductelor.

Sistemul uscat. Este o soluție foarte ușor de montat, care nu implică tencuire în jurul țevilor ci doar mascarea sistemului prin intermediul unui perete fals. Din păcate, inerția termică a acestui sistem este redusă, ceea ce face încălzirea să fie destul de greoaie. 


Prin sisteme centralizate și descentralizate de ventilatie cu recuperare de caldura

Sistemul de ventilație cu recuperare de căldură nu este, în sine, un sistem de încălzire. Acesta nu poate sa fie folosit singur, mai ales în zonele foarte reci, însă poate sa genereze economii substanțiale de bani, deoarece ajută la evitarea pierderilor de căldură.

Un astfel de sistem este compus din mai multe ventilatoare dotate cu recuperatoare ceramice de căldură, care sunt înglobate în pereți și reușesc să elimine aerul viciat din încăperi, să aducă aer proaspăt de afară și în același timp să păstreze o temperatură optimă prin transferul de căldură între cele doua fluxuri de aer. 

Sistemele de ventilație cu recuperare de căldură pot fi centralizate sau descentralizate. Pentru clădirile deja construite, cele mai bune variante sunt cele descentralizate, deoarece sunt foarte ușor de instalat.


Metode de transport a agentului termic (conducte)

Nu doar radiatoarele sunt importante, ci și conductele care transportă agentul termic. De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe tipuri de țevi, câteva evidențiindu-se prin eficiența de care dau dovadă.

Cele mai utilizate țevi sunt următoarele:

Instalațiile casei

Țevile din polipropilenă (PPR)

Sunt foarte atractive datorită costului scăzut în comparație cu costul țevilor de cupru, dar și datorită numeroaselor proprietăți interesante.

Polipropilena este un material plastic prelucrat industrial, care poate rezista la temperaturi înalte, având punct de topire la 160 de grade Celsius, are o durată de viață de până la 50 de ani și este rezistent la coroziune sau la acțiunea razelor solare.

Țevile din polipropilenă sunt folosite atât la instalațiile termice, cât și la instalațiile sanitare și pot fi realizate din diverse combinatii de materiale: PPR cu aluminiu, PPR simplu, PPR cu fibră compozită, etc.

Aspectul este singurul dezavantaj al acestor țevi, însă în majoritatea cazurilor pot fi ascunse.


Instalațiile casei

Țevile din cupru

Cuprul este utilizat la instalații încă din cele mai vechi timpuri. Este un material foarte rezistent, 100% reciclabil, foarte atractiv din punct de vedere estetic și foarte rezistent la foc și temperaturi înalte. Din păcate, este destul de costisitor, fiind cu 20% mai scump decât PPR-ul;


Instalațiile casei

Țevile din PVC

PVC-ul sau policrorura de vinil este un material ieftin, folosit pentru realizarea de conducte încă de la apariția sa.

Din păcate, nu este o opțiune foarte bună pe termen lung, deoarece nu rezistă foarte bine la temperaturi ridicate și nu este nici estetic. Singurul său avantaj este prețul scăzut.

În principiu, țevile din cupru și cele din PPR sunt cele care ar trebui să fie folosite la instalațiile unei centrale termice.

Acestea pot fi montate fie aparent, fie încastrate în zid. În cazul țevilor din cupru, este foarte atractivă ideea de a le monta aparent, deoarece pot asigura un aspect plăcut în încăperile în care se află. În cazul țevilor din PPR însă, montajul trebuie să se facă în zid, prin șapă.


Generatorul de agent termic (centrala)

Centrala termică este echipamentul care furnizează apa caldă ce circulă prin instalațiile și caloriferele întregului sistem de încălzire. La blocurile de locuințe, centrala termică poate fi mică, de apartament sau poate să fie de bloc sau de cartier.

La case, centralele folosite sunt cele de dimensiuni reduse, care au capacitatea să încălzească suprafețe de până în 2-300 de metri pătraț.

La achiziția unei case, cel mai probabil te vei lovi de o centrală de apartament/casă. Aceasta poate fi de mai multe feluri, în funcție de combustibilul cu care funcționează:

Centrale termice cu combustibil solid

Centralele termic care funcționează cu combustibil solid pot fi împărțite în două mari categorii, în funcție de tehnologia pe care o folosesc:

Centrale cu gazeificare

Procesul de gazeificare este unul folosit din ce în ce mai des, fiind extrem de eficient pentru asigurarea unui confort termic sporit. Prin gazeificare, lemnele arse degaja gaze volatile. Centralele termice preiau aceste gaze pe care le încălzesc până la 500-700 de grade Celsius, după care le amestecă cu jeturi de aer cald ce au fost preîncălzite la temperaturi înalte.

Cu ajutorul acestui proces se poate obține o cantitate mare de energie dintr-o cantitate mică de combustibil și o serie de avantaje:

Instalațiile casei
  • O cantitate mai mică de cenușă decât în cazul centralelor fără gazeificare;
  • Prezența unei camere de ardere spațioasă, ceea ce permite încărcarea centralei cu lemne de dimensiuni mari;
  • Reducerea afumării cazanului;
  • Curățarea ușoară;
  • Posibilitatea de a instala sisteme mixte de încălzire. O astfel de centrală poate funcționa atât cu gaz, cât și cu lemne, ceea ce crește foarte mult flexibilitatea oferită de locuință.

Pentru o centrală termică cu gazeificare este nevoie de lemne foarte bine uscate ( umiditatea maximă trebuie să fie de 15%) și o curățare destul de frecventă. Costurile unei astfel de centrale pot fi destul de mari în comparație cu centrala clasică însă per total, este o soluție foarte atractivă.


Instalațiile casei
Centrale cu ardere clasică

Este o centrală care înlocuiește cu succes clasicele sobe. Aceasta poate funcționa inclusiv cu lemne verzi, este foarte rezistentă și economică și generează costuri reduse în ceea ce privește combustibilul.

Din păcate, necesită alimentări dese cu combustibil, ceea ce poate fi un disconfort destul de mare și necesită o investiție inițială destul de mare.


Peleți sau lemn?

Dintre variantele de combustibil solid, cel mai adesea sunt folosiți peleții și lemnul. 

Peleții sunt, de fapt, obținuți tot din lemn, însă sunt realizați din deșeurile lemnoase deshidratate și comprimate. Practic, peleții sunt realizați din rumeguș obținut în urma prelucrării lemnului. 

Motivele pentru care merită să se investească într-o centrală pe peleți sunt următoarele:

  • Peleții reprezintă un combustibil ecologic, fiind o sursă de energie curată și ieftină;
  • Autonomia acestora este foarte mare. Cu o centrală pe peleți nu va trebui să alimentezi centrala o dată la câteva ore, așa cum se întâmplă în cazul centralei cu lemn. Autonomia poate fi chiar de 2 luni de zile, în funcție de depozitul de peleți construit și de automatizarea centralei;

Totuși, centralele pe lemn sunt ceva mai ieftine și lemnul în sine este mai atractiv din punct de vedere al costurilor.


Centrale termice pe GPL

Gazul petrolier lichefiat poate fi și el un combustibil excelent pentru centrală. Este o opțiune foarte bună în cazul în care locuința nu are acces la rețeaua de gaze naturale sau nu are o sursă de lemn în apropiere.  

Din punct de vedere al costurilor și al flexibilității, o astfel de centrală poate fi una dintre cele mai bune soluții. GPL-ul este un amestec de hidrocarburi obținut prin rafinarea petrolului, care are un cost destul de redus. Acesta poate fi de mai multe tipuri: metan, butan sau propan.

Atunci când se achiziționează o centrală pe GPL trebuie să se acorde atenție maximă siguranței, deoarece orice mică greșeală de montaj poate fi periculoasă.


Centrale termice pe gaz

Aceste centrale funcționează cu gaz metan, așadar, o centrală pe GPL poate să fie cu ușurință transformată într-una pe gaz, în cazul în care locuința se conectează la rețeaua de gaz.

Instalațiile casei

Centralele pe gaz sunt ieftine, ocupă puțin spațiu în casă și sunt foarte ușor de folosit și de întreținut.

Acestea pot fi de două feluri, în funcție de tehnologia pe care o folosesc pentru a funcționa: în condensație sau clasice

Centrală pe gaz în condensație vs. clasică

Centralele clasice pot fi întâlnite încă în anumite case, însă nu mai pot fi achiziționate. Acestea nu mai sunt comercializate în Uniunea Europeană, deoarece elimină o cantitate mare de noxe în atmosferă.

Dacă găseșt o centrală clasică, trebuie să știi că randamentul ei este unul destul de mic ( 90-95%) în comparație cu randamentul unei centrale în condensare care ajunge la 100%.

Centralele în condensare crează condiții optime pentru condensarea vaporilor din tazele de ardere, în așa fel încât să poată recupera căldura din aceștia. Prin recuperarea căldurii, aceste centrale au un randament cu aproximativ 10% mai mare și reușesc să evidențieze o serie de avantaje:

  • Au un consum cu până la 30% mai mic decât al centralelor clasice;
  • Au o durată de viață cu aproximativ 10 ani mai mare decât centralele clasice;
  • Sunt mult mai prietenoase cu mediul înconjurător;

Este adevărat că o centrală în condensație este ceva mai costisitoare inițial, fiind nevoie de o instalație mai complexă, însă acesta poate să fie amortizat în timp.


Centrale termice electrice 

Centrala electrică este una dintre cele mai rapide și mai eficiente soluții de încălzire. Aceasta funcționează pe baza energiei electrice și oferă o serie de avantaje:

  • Este ieftină și are dimensiuni reduse. Poate să fie instalată cu ușurință aproape oriunde;
  • Convertește 100% din energia electrică în energie termică;
  • Este ecologică. Centrala electrică nu poluează mediul, deoarece nu elimină noxe periculoase;
  • Este rapidă. Oferă o încălzire rapidă și de asemenea, oferă apă caldă foarte repede;
  • Nu are nevoie de o mentenanță foarte mare. Reviziile unei centrale pe curent electric sunt mult mai rare decât reviziile unei centrale pe gaz;

Din păcate, cel mai mare dezavantaj al centralei termice electrice este costul ridicat al energiei. Dacă alegi să folosești o astfel de centrală, care se alimentează de la rețeaua publică, vei plăti facturi mai mari decât ai plăti pentru încălzirea cu o centrală pe lemne, GPL sau gaz. Totuși, poți găsi diverse soluții alternative pentru obtinerea energiei electrice, cum ar fi panourile solare.


Ce trebuie să ai în vedere la achiziția centralei termice?

În primul rând, trebuie să te orientezi în funcție de costuri. Contează atât costurile inițiale, cât și costurile ulterioare pe care centrala le va genera.

Trebuie să dimensionezi centrala foarte bine, în așa fel încât să acopere necesarul de căldură al locuinței, să ții cont de modul în care sunt evacuate gazele  (ai de ales între centrale cu tiraj normal sau centrale cu tiraj forțat) și să ai în vedere elementele de siguranță și elementele de control pe care le ai la dispoziție. 

Este recomandat să optezi pentru o centrală modernă, indiferent de combustibilul pe care îl folosește, care să aibă următoarele dotări:

  • Un ecran LCD unde să fie afișate informațiile utile ale centralei și eventualele probleme;
  • Diverse tehnologii de protecție, cum ar fi protecția la lipsă de gaz sau la lipsă de apă din instalație;
  • Protecție anti-îngheț;

Nu trebuie să neglijezi nici mici detalii, cum ar fi nivelul de zgomot al centralei, debitul apei calde menajere sau dimensiunile totale ale aparaturii. 

De asemenea, trebuie să știi că atât montarea, cât și funcționarea centralei termice sunt supuse unei legislații bine puse la punct. Pentru a functiona legal, centrala trebuie să aibă autorizație de la ISCIR. Autorizația de funcționare se obține contra cost de la o firmă autorizată ISCIR și este valabilă 2 ani.


Alte soluții de încălzire 

Încălzire  geotermală

Încălzirea geotermală sau cu pompe de căldură este o soluție din ce în ce mai dezbătută, fiind o variantă ieftină, ce folosește energie regenerabilă și dste 100% ecologică. 

Încălzirea geotermală se face cu ajutorul unor pompe de căldură geotermale ( sol-apă), care extrag energia din interiorul pământului, de la o adâncime de aproximativ 100 de metri. 

La această adâncime, Pământul are o temperatură constantă de 12 grade Celsius, indiferent de anotimp. Această căldură poate fi exploatată fără costuri foarte mari și poate fi o alternativă la soluțiile de încălzire care elimina dioxid de carbon.

Cum funcționează o pompă geotermală?

După ce se execută forajele la 100 de metri și se instalează colectorii de călură, aceștia se conectează la pompa de căldură care preia energia din pământ și o transferă către casă.

Instalațiile casei

Acest sistem de încălzire este perfect atât pe perioada verii, cât și pe perioada iernii.

Dacă iarna este transferată o temperatură ridicată, vara temperatura ridicată este extrasă din casă, sistemul funcționând în sens invers.

Care sunt avantajele încălzirii geotermale?
  • Este o soluție care duce la economii de energie de până la 72%;
  • Este o variantă de încălzire silențioasă;
  • Nu necesită întreținere;
  • Are o durată mare de viață, care se poate întinde pe mai bine de 50 de ani;
  • Este o soluție de încălzire prietenoasă cu mediul.

Este adevărat că investiția inițială este una mare. Un sistem geotermal complet poate să ajungă la o cheltuială de aproximativ 10 000 de euro, însă este o investiție care merită din plin, în condițiile în care se amortizează într-un timp destul de scurt. 


Șemineu, godin și sobă de teracotă

Șemineul, godinul sau soba de teracotă reprezintă soluții apreciate destul de mult, mai ales în zonele în care există suficient de multe surse de lemn.

Instalațiile casei
Șemineul

Poate juca atât rol de încălzire cât și rol estetic și se bazează pe procesul de ardere a lemnelor sau a cărbunilor.

Pe piață există mai multe variante de șeminee:

Șemineul de tip centrală termică

Este similar centralei termice pe lemne, însă pune foarte mare accent pe aspectul focului, focarul fiind vizibil;

Șemineu pe lemne cu focar deschis

Este spectaculos și oferă o ambianță călduroasă și plăcută în orice casă. Nu dă un randament foarte bun, însă, fiind o soluție mai mult estetică. De asemenea, necesită o operațiune destul de amplă și de costisitoare de îngrijire: curățarea cenușii, îndepărtarea funinginii, inspectarea frecventă a coșului de fum, etc;

Șemineul pe gaz metan

Este o soluție practică și destul de ieftină. Șemineele pe gaz metan oferă estetica plăcută a focului din șemineu fără a necesita depozitarea lemnelor, curățarea de cenușă, racordarea la un coș, etc. 

Bioșeminee

Este o altă variantă destul de utilizată care funcționează pe bază de combustibil lichid. Sunșeminee care pot fi încastrate în perete sau montate pe podea și nu necesită curățare sau întreținere. Din păcate, au o putere mică de întreținere. 

Șeminee electrice

Acestea pot avea strict rol estetic sau pot fi sursă de încălzire. Dunt șeminee moderne, care pot fi reglate în așa fel încât să păstreze temperatura la o anumită valoare și reușesc să ofere o ambianță excelentă.


Instalațiile casei

Soba de teracotă

Este folosită de zeci de ani grație aspectului său interesant și a eficienței. Soba de teracotă este sursa de încălzire care a deservit majoritatea caselor din România pentru foarte multă vreme.

Din păcate, o astfel de sobă necesită prezența unui coș de fum sau a unui burlan, care poate crește destul de mult costurile.

Dacă sistemul de evacuare nu este bine realizat, soba poate deveni destul de periculoasă.


Instalațiile casei

Godinul

Este un hibrid între sobă și șemineu, cu proprietăți foarte bune.

Fabricat din fontă și dotat cu o ușă de sticlă care lasă focul să fie vizibil, acest aparat de încălzire ocupă puțin spațiu, se montează ușor, vine într-o varietate mare de culori și modele.

Poate fi prevăzut inclusiv cu o plită, pentru amenajarea unor bucătării de mici dimensiuni și la nevoie poate fi mutat dintr-o parte în alta. 


Diverse soluții electrice de încălzire 

Dacă niciuna dintre variantele centralizate nu îți sunt la îndemână, poți opta pentru achiziția unor aparate de încălzire care funcționează 100% electric.
Ai de ales între numeroase opțiuni:

Instalațiile casei
Radiatoare simple, cu rezistență simplă

Sunt cele mai ieftine soluții de pe piață. Acestea folosesc o rezistență metalică din aliaj de nichel și crom și o oglindă care direcționează radiațiile termice.

Nu este o soluție prin care să se creeze o încălzire uniformă în cameră, însă poate încălzi rapid persoanele care aflate în jurul radiatorului. 

Instalațiile casei
Radiatoare cu quartz și halogen

Sunt radiatoare îmbunătățite tehnologic, care se dovidesc mai eficiente datorită rezistenței ce se află într-un tub de cuarț umplut cu halogen.

Sunt soluții de dimensiuni reduse care încălzesc mai puternic decât radiatoarele.

Totuși, la fel ca și în cazul radiatoarelor nu reușesc să asigure o temperatură uniformă în încăpere;

Instalațiile casei
Aeroterme

Sunt aparate de încălzire cu convecție forțată. Acestea se remarcă prin faptul că forțează convecția aerului în încăpere, asigurând o încălzire mai rapidă decât radiatoarele.

Din păcate, sunt destul de zgomotoase iar fluxul de aer pe care îl generează poate să devină deranjant pentru persoanele care stau în dreptul lui.

Instalațiile casei
Convectoare

Sunt soluții de încălzire similare cu caloriferele, care preiau aerul rece prin partea inferioară și eliberează aer cald prin partea superioară.

Acestea asigură un flux constant de aer, sunt silențioase și pentru încăperile mici sunt foarte eficiente.

Din păcate, sunt destul de mari și greu de mutat dintr-o parte în alta.

Instalațiile casei
Panouri radiante

Sunt sisteme de încălzire moderne care emit radiații infraroșii cu lungime de undă mare.

Panourile radiante încălzesc direcționat obiectele și organismele, nefiind foarte eficiente în încălzirea aerului.

Totuși, dacă sunt instalate pe suprafețe foarte mari pot fi foarte eficiente. 


Aer condiționat

Aparatele de aer condiționat reușesc să îndeplinească atât funcția de răcire, cât și funcția de încălzire. Deși mulți oameni se feresc de ele, considerând că sunt foarte scumpe în exploatare, adevărul nu este chiar atât de neplăcut, atâta vreme cât se optează pentru un aparat cu clasa de eficiență energetică mare. 

Pentru o încălzire eficientă cu aparatul de aer condiționat este nevoie de achiziția unui aparat suficient de puternic pentru fiecare încăpere. Acest lucru poate fi costisitor ca investiție inițială.

Instalațiile casei
Adesea, aparatele de aer condiționat se instalează în cele mai mari încăperi, precum living-ul

Trucuri prin care putem economisi energie

Dacă vrei ca sistemul de încălzire să fie eficient, indiferent care este varianta pentru care optezi, este bine să acorzi atenție următoarelor sfaturi:

  1. Folosește un termostat de ambianță. Acesta îți permite să setezi o anumită temperatură în casă, care va rămâne constantă;
  2. Alege soluția de încălzire care ți se potrivește cel mai bine din punct de vedere financiar;
  3. Ai grijă unde montezi caloriferele și radiatoarele! Acestea trebuie să fie la o distanță de minim 50 de centimetri de orice alt obiect din cameră, să nu fie blocate și să nu fie suport pentru diverse obiecte;
  4. Izolează foarte bine casa. Costul încălzirii poate să fie direct influențat de modul în care este casa izolată;
  5. Nu uita de aerisire! Este bine ca de două ori pe zi să aerisești casa câte 5 minute. Dacă ideea de a deschide geamurile pe timp de iarnă nu te încântă, poți opta pentru sisteme de ventilație cu recuperare de căldură, care aduc mereu aer proaspăt în interior fără a genera pierderi de energie.

Instalația sanitară

Instalația sanitară reprezintă un alt sistem deosebit de important într-o locuință, lipsa acesteia sau neadaptarea sa la nevoile locatarului ducând la probleme grave de confort. Aceasta este alcătuită din mai multe subsisteme – instalația de canalizare, cea de apă rece, precum și cea de apă caldă. 

Instalațiile casei

Pentru execuția lor corectă, este nevoie mai întâi de un proiect atent gândit, care să cuprindă instalații și țevi (se folosesc mai ales cele din PVC) corespunzătoare pentru nevoile locuinței respective.

Execuția în sine trebuie pusă în practică de către o echipă de profesioniști, astfel încât să se evite eventualele accidente sau inundații, prin spargerea țevilor și refularea apei în locuință. 

Ce este, de fapt, instalația sanitară și ce trebuie avut în vedere la proiectarea ei?

Această instalație este compusă din absolut toate conductele și țevile care se află într-o locuință cu scopul de a direcționa apa sau deșeurile de canalizare. 

Cel mai adesea, atunci când achiziționezi o casă vei găsi instalația sanitară gata construită. Totuși, trebuie să știi ce criterii de calitate trebuie să respecte pentru a fi o instalatie eficientă. 

În principiu, este bine să ai în vedere câteva aspecte:

  • Tipul de apă care va circula prin instalație. În funcție de caracteristicile apei ( indiferent că vine de la un hidrofor, de la un puț forat sau de la rețea) materialele folosite pentru instalație pot să difere. 
  • Dimensiunile elementelor din instalație;
  • Robineții care pot opri întreaga alimentare cu apă a locuinței atunci când apar avarii;
  • Tipul de centrală termică aleasă;
  • Tipul de instalație. Există instalații sanitare care se realizează exclusiv în interior și instalații sanitare destinate exteriorului.

Care sunt componentele instalației sanitare?

Componentele instalației sanitare se împart în două categorii importante: conductele și țevile destinate alimentării cu apă și conductele și țevile destinate evacuării apei. 

Este important să se aleagă țevi și conducte de o foarte bună calitate, atât pentru alimentare cât și pentru evacuare. Acestea trebuie să respecte o serie de criterii:

  • Să fie realizate din materiale de bună calitate care să nu intervină asupra apei. Acest aspect este cu atât mai important, cu cât este vorba despre apa potabilă. Practic, apa trebuie să treacă prin țevi fără a-și modifica proprietățile chimice;
  • Să respecte standardele de calitate impuse de legislația în domeniu;
  • Să aibă proprietăți fizice cât mai bune. Asta înseamnă că trebuie să reziste la procesul de coroziune, la depunerile de calcar sau la acțiunea apei dure, trebuie să fie ușor de utilizat și de montat și trebuie să reziste foarte bine la șocuri. De asemenea, țevile din instalația sanitară trebuie să aibă proprietăți elastice foarte bune;
  • Să asigure o scurgere cât mai normală a lichidelor. Acest lucru necesită o suprafață cu rugozitate cât mai mică la interior;
  • Să reziste la presiunea apei din instalație cât mai mult timp;
  • Să arate bine. Nu este un aspect esențial atunci când țevile și conductele sunt îngropate în pereți. Există, însă, numeroase case în care țevile sunt aparente, motiv pentru care trebuie să se integreze cât mai bine în designul camerei.

Din fericire, opțiunile în ceea ce privește materialele din care sunt realizate țevile și conductele sunt numeroase, fiecare având avantajele și dezavantajele ei.

Instalațiile casei

Țevile din plastic

Sunt cele mai întâlnite, fiind și cele mai ieftină de pe piață. Prețul mic este justificat de durata de viață destul de scăzută a acestor țevi.

Totuși, proprietățile lor sunt destul de bune: sunt ușor de folosit, rezistă la coroziune, au o greutate mică, pot fi găsite în foarte multe variante de dimensiuni și sunt foarte flexibile.

În general, durata de viață a unor țevi de plastic variază între 25 și 50 de ani. Este important să nu fie supuse la temperaturi ridicate, deoarece sunt sensibile. Tocmai de aceea, sunt foarte potrivite pentru instalația sanitară de canalizare;


Instalațiile casei

Țevi din mai multe straturi (Pexal)

Sunt soluții moderne pentru instalațiile sanitare, care îmbină caracteristicile mai multor materiale.

De regulă, sunt compuse din două straturi din plastic la interior și exterior și un strat intermediar din metal. Spre deosebire de țevile din plastic, au pierderi mici de energie și rezistă foarte bine la agenți chimici.

De asemenea, au un coeficient scăzut de dilatare liniară. Aceste țevi pot fi folosite cu încredere pentru circuitele de încălzire, pentru cele de aer condiționat sau pentru circuitele de apă caldă și rece.


Instalațiile casei

Țevi din PPR ( Polipropilenă)

Polipropilena este folosită din ce în ce mai mult, intalațiile profitând serios de proprietățile ei.

Țevile din polipropilenă sunt ideale atât pentru instalațiile de apă caldă și rece, cât și pentru cele de canalizare.

Se remarcă printr-o rezistență bună la îngheț, o flexibilitate ridicată, pierderi mici de presiune și neimplicarea în componența chimică a apei.

Durata de viață a țevilor din PPR poate să depășească cu ușurință 50 de ani.


Instalațiile casei

Țevi din oțel

Sunt conducte cu o rezistență foarte mare, care din păcate au o rigiditate mare.

Printre avantajele pe care le generează se numără rezistența bună la presiune și durata de viață care poate să ajungă la 40 de ani.

Pe piață pot fi găsite țevi laminate din oțel și țevi sudate din oțel. 


Instalațiile casei

Conductele din fontă și magneziu

Sunt recomandate pentru lucrările subterane, datorită proprietăților lor excelente.

Acestea rezistă foarte bine la coroziune și la șocuri exterioare, au o durată de viață de până la 100 de ani însă au o greutate foarte mare.


Instalațiile casei

Conductele din cupru

Cuprul este folosit încă din cele mai vechi timpuri în realizarea instalațiilor sanitare.

Este un material rezistent, care se utilizează ușor, nu permite depunerile interioare de reziduuri sau calcar și nu schimbă proprietățile apei.

Din păcate, este un material destul de costisitor. 

Deși foarte mulți oameni aleg instalațiile sanitare în funcție de costuri, este bine să se opteze pentru o variantă echilibrată, care să asigure un raport calitate/preț foarte bun.

Indiferent de destinația țevilor pentru instalație este bine să se aibă în vedere suprafața pe care urmează să se întindă instalația, proprietățile apei ( PH și duritate), temperatura apei care va circula prin țevi și numărul de persoane care urmează să utilizeze instalația. În funcție de aceste valori se poate găsi varianta optimă, care să reziste fără probleme zeci de ani.