Una dintre cele mai emblematice atracții culturale ale Bucureștiului, Teatrul Național Ion Luca Caragiale este o instituție publică pe care trebuie să o vizitezi nu doar o dată, ci de mai multe ori, fiind un obiectiv definitoriu pentru cultura României și un edificiu marcant pentru capitală.
Situată în centrul orașului, pe bulevardul Nicolae Bălcescu, învecinându-se cu Universitatea București, Hotel Intercontinental, Ministerul Agriculturii, Institutul de Arhitectură Ion Mincu și Palatul Șuțu, clădirea teatrului a fost construită între anii 1964 și 1973, după planurile marilor arhitecți Romeo Belea, Nicolae Cucu și Horia Marcu.
Astăzi este considerată una dintre cele mai prestigioase instituții teatrale din România. Puțini cunosc, însă, lunga istorie a acestui teatru.
Proiectul înființării teatrului a fost dat în aprobare în anul 1840, locația stabilită de atunci fiind fostul han Filaret, han ce a fost distrus în timpul cutremurului din 1838. Locația pentru vremurile acelea era perfectă. Spațiul se întindea până la Podul Mogoșoaia, în prezent Calea Victoriei, în apropiere găsindu-se și Palatul Telefoanelor.
Planurile arhitecturale ale teatrului au trecut prin multe modificări de-a lungul timpului. Deoarece s-au schimbat numeroase comisii și s-au efectuat o mulțime de analize, lucrările pentru ridicarea clădirii au început abia în luna mai a anului 1848. În anul 1852, teatrul a fost inaugurat, iar până în anul 1944 s-a bucurat de un succes fulminant, însă în acel an de război, clădirea a fost distrusă în timpul bombardamentelor germane, când o bombă ce avea ca țintă Palatul Telefoanelor a aterizat asupra teatrului. În urma acestor bombardamente, terenul vechiului teatru a rămas viran, asta până când, câțiva ani mai târziu, în acest loc s-a ridicat faimosul Hotel Novotel.
De menționat că, la inaugurarea Teatrului Național, s-a jucat piesa „Zoe sau Amantul împrumutat”, vodevil cu cântece, piesă tradusă de Bobescu, în care actorii principali au fost Nina Valery și Costache Caragiale.
Din anul 1852 până în anul 1875, teatrul purta denumirea de Teatrul cel Mare, apoi și-a schimbat numele în Teatrul Național București.
Cu o arhitectură superbă realizată în cea mai mare parte în stil baroc, clădirea teatrului era, în acea perioadă, clasată pe locul 3 în lume ca mărime, având capacitatea de a găzdui în principala sala 1000 de persoane. Teatrul se mândrea, de asemenea, cu o acustică excepțională, concurând la acest capitol cu marile săli de operă și teatru din Europa.
La parter, clădirea teatrului avea 338 staluri, trei rânduri de loji, un superb foaier cu scări îmbrăcate în marmură de Carrara și o galerie imensă, unde li se ofereau studenților și elevilor acces gratuit.
Actuala clădire a teatrului a fost inaugurată în luna decembrie a anului 1973, aceasta suferind modificări majore între anii 1983 – 1984, revenindu-și însă la forma inițială exterioară în timpul unei renovări ce a avut loc între anii 2012 – 2014.
Proiectul inițial al clădirii a fost realizat de către arhitecții Nicolae Cucu, Horia Maicu și Romeo Belea, iar structura de rezistență a fost efectuată de către marele inginer Alexandru Cișmigiu. Clădirea cuprindea 3 săli de spectacol: Sala Mare, Sala Mică și Sala Atelier. Din păcate, exteriorul clădirii nu a ajuns să fie terminat, deoarece Nicolae Ceaușescu nu a fost de acord cu niciuna dintre variantele de frescă destinate a acoperi pereții rămași în „zidăria aparentă”. În cele din urmă, cărămida aparentă din locul rezervat frescelor a fost acoperit cu un placaj compus din marmură de Rușchita.
Modificarea ce a avut loc în anul 1983 s-a realizat la cererea lui Nicolae Ceaușescu. Atunci, întregul exterior a fost remodelat, iar interiorul s-a schimbat parțial, păstrându-se foaierele în forma originală.
Între anii 2011 și 2015, clădirea teatrului a trecut iarăși prin mai multe procese de modernizare și reconstrucție, încercându-se de această dată revenirea la forma inițială și eliminarea adaosurilor din perioada comunistă.
Astăzi, Teatrul Național București se mândrește cu o capacitate de 2880 de locuri. Organizarea clădirii constă în Sala Mare (900 de locuri), Sala Medie (300 de locuri), Sala Mică (240 de locuri), Sala Atelier (250 de locuri), Sala Pictură (300 de locuri), Sala Studio (590 de locuri) și Sala în Aer Liber (300 de locuri).
Cu o istorie atât de vastă, Teatrul Național București merită, în mod cert, o vizită. Numără-te și tu printre cei peste 10 000 de spectatori care vin lunar aici pentru a se bucura de jocul celor mai mari actori români, printre care se numără Mihai Constantin, Magda Catone, Mihai Călin, Claudiu Bleonț, Marius Manole, Oana Pellea, Emilia Popescu, Victor Rebengiuc și Mihai Verbițchi.
