Zona Griviţei se află în sectorul 1, la o distanţă de 400 metri de stația de metrou Griviţa şi la 2,3 kilometri de Arcul de Triumf. Este o zonă accesibilă din toate punctele de vedere, având în apropiere şi Gara de Nord. Ca puncte turistice în apropiere există Parcul Crângaşi la 1,9 kilometri, alături de parc aflându-se încă o atracţie destul de frecventată şi anume Lacul Morii, alte atracţii din împrejurimi sunt Parcul Regele Mihai I la 2,3 kilometri, Parcul Kiseleff la 2,2 kilometri şi Colecția Publică de Istorie Feroviară Românească la 1,4 kilometri.
Parcul Crângaşi
Parcul Crângași este cel mai cunoscut parc din zona Crângaşi cu o activitate destul de mare din punct de vedere a fluctuaţiei cetăţenilor din capitală. Aici se găsesc terenuri pentru diferite activităţi sportive, dar acesta beneficiază şi de o scenă în aer liber, unde se țin concerte sau se joacă piese de teatru deschise publicului.
Atracţia vecină a parcului o constituie Lacul Morii, cunoscut și ca Lacul Ciurel. Lacul Morii este un lac de acumulare de pe râul Dâmbovița, format de acest râu în spatele barajului Ciurel din București. Construcţia lacului a început în 1985 şi este cel mai mare din București, cu o suprafață de 246 ha, acesta aflându-se la circa șase kilometri de centrul orașului. În partea nordică a lacului se află „Insula Îngerilor”, o peninsulă cu o suprafață de 32.723 m², legată de malul său printr-un istm îngust de pământ.
Lacul este folosit de cetăţenii capitalei ca o zonă de recreere și există concursuri de scutere, bărci cu pânze și spectacole. Festivalul de Muzică “Coke Live” și alte concerte au fost organizate în zona Lacului Morii. Windsurf este foarte popular pe Lacul Morii, skijet și alte sporturi de apă populare. Lacul Morii este menționat în poezia “Pe Lacul Morii” de Ana Blandiana.
Parcul Regele Mihai I
Parcul Regele Mihai I al României (în trecut Parcul Carol al II-lea, Parcul Național, Parcul I.V. Stalin și Parcul Herăstrău) este unul de mare întindere al Bucureștiului, situat în partea de nord a orașului. A fost construit în 1936 pe malurile Lacului Herăstrău (74 ha), suprafața totală a sa fiind de 187 ha. Lacul din centrul parcului face parte din lanțul de lacuri antropice al râului Colentina. Aleea parcului ce înconjoară lacul are o lungime de 5,92 km.
Înainte de 1930, zona pe care se află astăzi parcul era una mlăștinoasă. Cu această ocazie s-a pus și problema amenajării întregii suprafețe rămase liberă, ținând cont și de faptul că în zona respectivă exista deja Arcul de Triumf.
Arcul de Triumf este un monument ce a fost construit în perioada 1921-1922. El comemorează victoria României în Primul Război Mondial. Acesta are o înălţime de 27 metri, cu o singură deschidere și are formă paralelipipedică. Machetele au fost executate de artiști plastici, iar pentru cioplirea marmurei de Rușchița, pe lângă sculptorii autohtoni, s-a apelat și la sculptori din Italia.
Colecția Publică de Istorie Feroviară Româneasca
Colecţia publică de istorie feroviară românească este locul în care puteți să vă întoarceţi înapoi în timp, parcurgând istoria de peste un secol a uneia dintre cele mai spectaculoase invenții omenești: calea ferată. Punctul de atracţie este DIORAMA demonstrativă al traseului feroviar românesc, cea mai mare din țară, realizată doar de o mână de oameni, la scara 1:87. Dată în folosinţă în 16 mai 2012, piesa de rezistenţă a muzeului imită locomotive şi material rulant, aceasta fiind dirijată pe calculator, are trasee atât pe cale ferată normală cât şi îngustă, o lungime de peste 14 metri, o lăţime de circa patru metri şi îi încântă pe vizitatorii de toate vârstele.
Veți fi fascinați apoi de numeroasele machete de locomotive cu abur, de la străbuna Calugăreni, cu cele 3 vagoane de epocă, până la renumita Pacific, a cărei viteză maximă atingea 126 Km/oră sau de colecția de machete de vagoane de marfă ori cea de semnale vechi. Și pentru că mișcarea se desfășoară în timp, nu lipsesc nici faimoasele ceasuri CFR, de la cel mecanic suspendat, la celebrul Paul Garnier, nelipsit din orice stație, până la centrala ceasornică electrică, ce a coordonat toate cele 300 de ceasuri din Gara da Nord, pe aproape întreaga durată a secolului al XX-lea.
